Măgura Gumelniţa este un martor de eroziune naturală, rupt din terasa înaltă a Dunării, care se află la 3,5 km est de municipiul Olteniţa, din judeţul Călăraşi. Suprafaţa sitului arheologic este de 3 ha.
Mai mulţi istorici de la sfârşitul secolului al XIX -lea, printre care şi directorul Muzeului Naţional de Antichităţi, Grigore Tocilescu în Marele dicţionar geografic al României, au susţinut ipoteza că pe Măgura Gumelniţa s-ar afla resturile cetăţii Constantiniana Daphne, amintită de istoricul bizanin Procopius, cetate care ar fi fost zidită de Constantin cel Mare pe malul stâng al Dunării, vizavi de Transmarisca (Tutrakan-ul de astăzi). Cercetările arheologice efectuate în zonă nu au confirmat existenţa unei fortificaţii sau aşezări romane sau romano-bizantine.
Măgura Gumelniţa a fost redescoperită în anul 1924 de arheologul Vladimir Dumitrescu, care şi-a dat seama după chirpicul ars şi numeroasele fragmente ceramice care le-a adunat, că aici este o aşezare preistorică. Acesta în vara anului următor ajutat de mai tânărul său coleg Ion Nestor, a efectuat primele săpături arheologice ştiinţifice pe Măgura Gumelniţa. Atunci pe Gumelniţa s-a făcut prima săpătură stratigrafică românească într-o aşezare preistorică.
Între anii 1938 - 1940 săpăturile pe Măgura Gumelniţa sunt reluate de către Dinu V. Rosetti, directorul Muzeului Municipiului Bucureşti. Calomfirescu, proprietarul Măgurii i-a permis lui Rosetii, prieten de familie, ca să sape unde vrea.
În anul 1960 prof. Vladimitr Dumitrescu revine şi ajutat de Barbu Ionescu, efectuează un nou sondaj stratigrafic pe Măgura Gumelniţa, cu care prilej constată că stratul de cultură ajunge să aibă în unele locuri grosimea de 4 m şi subliniază că observaţiile stratigrafice ce le-a făcut cu 35 de ani în urmă sunt corecte.
În anii 2010-2011 Primarul Municipiului Olteniţa dorind să pună în circuitul turistic al oraşului şi vestita staţiune preistorică a solicitat aprobarea Planului de amenajare turistică a Măgurii Gumelniţa de către Comisia Naţională de Arheologie.
Pentru ca respectivele construcţii să nu afecteze complexe arheologice a fost nevoie să se facă un sondaj stratigrafic. Toate aceste operaţiuni au fost precedate de o ridicare topografică. Înginerul cadastrist care a făcut ridicarea topografică ne-a atras atenţia că Măgura Gumelniţa a fost terasată pe toate laturile. În urma sondajului arheologic ce s-a efectuat s-a constatat că în preistorie comunitatea culturii Gumelniţa care a locuit aici şi-a amenajat habitatul în mod foarte laborios. Pantele Măgurii au fost terasate pe toate laturile în trei trepte, iar pe trepte s-au ridicat locuinţe. Pe Măgură, de-a lungul laturilor se aflau două rânduri de locuinţe aşezate circular, iar centrul spaţiul central închis de locuinţe, care nu era locuit se afla un sanctuar, din ruinele căruia au fost recoltate mai multe fragmente de modele de sanctuar miniaturale, iar un model de sanctuar a putut fi restaurat.
Organizarea deosebită a habitatului de pe Măgura Gumelniţa pune în evidenţă faptul că aceasta s-a făcut după un plan, cu casele aşezate în şiruri dispuse circular, iar în spaţiul central înconjuart de case se afla o construcţie impunătoare, probabil etajată, care servea ca loc de adunare a membrilor comunităţii şi ca sanctuar pentru ceremonii magico-religioase.
Toate acestea sunt dovezi că societatea culturii Gumelniţa era ierarhizată şi că exista o pătură dominantată care se impunea şi asupra comunităţilor din jur. Această organizare arhitecturală documentată pe Măgura Gumelniţa este o formă de organizare protourbană.
